Frunzele proaspete de mentă au fost folosite încă din antichitate în tratarea unor afecţiuni, iar bucătăria arabă veche a descoperit că această plantă parfumată este un ingredient gustos în bucătărie.

Preparatele din mentă, leacuri excelente în zilele caniculare

Toate preparatele din mentă: infuzia, uleiul, oţetul, vinul, tinctura, cât şi aromata apă de mentă sunt leacuri excelente mai ales pe vreme de caniculă.
În zilele caniculare, în combinaţie cu lămâia, ceaiul de mentă ne răcoreşte şi ne hidratează, oferind organismului energia. Totodată, aromata plantă este şi un excelent condiment, folosit în gastronomie, adăugat în salate şi în sosuri, pentru inconfundabilul efect răcoritor.

Legenda spune că nimfa Minthe s-a îndrăgostit de zeul Hades, stârnind gelozia Persephonei. Ca s-o scape de mânia soţiei sale, Hades a transformat-o pe nimfa Minthe într-o plantă parfumată, la fel de plăcută ca şi chipul ei. 

Originară din bazinul mediteranean, menta a fost preţuită odinioară  de greci şi de romani. Se spune că aceste popoare condimentau vinurile şi sosurile cu mentă  şi ornamentau mesele festive cu buchete de mentă. Din acele vremuri îndepărtate, menta a rămas un simbol al ospitalităţii şi veseliei, pentru că, oricine îi apreciază aroma, îşi recapătă bunadispoziţie.

Pentru dureri de dinţi, se ţinea în gură rădăcină pisată de mentă care se macera în rachiu. Ceaiul se mai lua contra tusei, năduşelii şi contra durerilor de piept, precum şi pentru a uşura naşterile. Contra durerilor de inimă se bea ceai rece de mentă.  Ceaiul se mai folosea în caz de insomnie şi pentru calmarea organismului stresat.

Menta conţine substanţe active de excepţie

Datorită substanţelor active de excepţie, menta are efect sedativ, dezinfectant, cicatrizant extern, antidiareic, combate transpiraţia , calmează durerile şi reglează tranzitul intestinal. Frunzele şi toate părţile plantei conţin ulei eteric, lipide, acizi fenolici, taninuri, amestec de parafine, flavonoide, glucide, enzime, alături de vitaminele C, D2 şi de numeroase săruri minerale precum potasiul, calciul, fosforul, magneziul,  fierul, manganul, zincul, borul, cuprul şi  molibdenul.

Ştiaţi că planta are şi efecte terapeutice mai puţin cunoscute?  

Izma tratează o varietate de boli, de la durerile gastro-intestinale, indigestii şi până la combaterea anxietăţii. În pledoariile sale despre această plantă, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, susţine că:  „Izma bună este specia de mentă medicinală care conţine cele mai eficiente principii active şi proprietăţi curative. Substanţele active importante, conţinute de această plantă, precum mentolul (un valoros ulei eteric), compuşii antibiotici şi substanţele minerale au o puternică acţiune antiseptică şi calmantă. De aceea, fitoterapeutul Eugen Giurgiu, în studiile sale, aduce în atenţia iubitorilor de plante că menta are şi  efecte terapeutice mai puţin cunoscute:  Sub formă de infuzie, menta revigorează sistemul nervos şi pune în mişcare sângele. Mai mult, o cură cu preparate din mentă: infuzie, ulei sau sirop revigorează întregul organism, combate palpitaţiile şi anxietatea. Folosită în cure de trei-patru săptămâni, infuzia de izmă îmbunătăţeşte funcţia ficatului, secreţia bilei şi calmează colonul iritabil. În acelaşi timp, siropul de mentă este tonic şi scurtează perioada de convalescenţă după răceli şi viroze”.

Datorită conţinutului de potasiu, ceaiul de mentă ţine sub control hipertensiunea arterială, fiind de mare folos bolnavilor hipertensivi. Totodată, această infuzie face minuni în lupta cu bolile de inimă.

Bine de ştiut!

Se bea câte două ceaiuri pe zi, şi se evită excesele, deoarece menta constipă.

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.